Descrieri/Comentarii

L.S. / 10-Jun-2009

Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil  - Mănăstirea „STAVROPOLEOS”

 

Hram: Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

 

A fost ridicată de călugărul grec Ioanichie Stratonikeas drept capelă modestă a hanului său, în anul 1724. Avea plan dreptunghiular, fără turlă, abside şi pridvor. În 1728-1733 a fost  mărită, în forma treflată, ornată în exterior cu un brâu. Cu timpul, hanul fiind ruinat, este dărâmat. Cutremurule produc avarii grave bisericuţei, fiind consolidată în 1852. Este apoi din nou ameninţată cu ruinarea.

Restaurarea bisericii începe în anul 1904, după planurile şi sub conducerea arhitectului Ion Mincu, care i-a redat forma originală şi pictura veche, reparată la 1909, de pictorul preot V. Damian. A căpătat o turlă nouă, brâul din piatră, acoperişul. După moartea arh. Ion Mincu, lucrările au fost continuate de arh. I. Zagoritz, fiind terminate de prof. C. Dumitrescu, în 1921.

Între anii 1996-2000, s-a efectuat o nouă consolidare,  scoaterea igrasiei din fundaţii şi restaurarea picturilor sub îndrumarea prof. Dan Mohanu.

 

Biserica are un plan triconc, caracteristic secolului al XVIII-lea. Pridvorul - elementul cel mai reuşit al monumentului, are trei arce în acoladă, sprijinite pe coloane zvelte, din piatră, cu fusuri în torsadă, capiteluri şi baze ornate cu vrejuri, rezemate pe piedestale în relief floral, legate între ele cu balustrade decorate cu grifoni. Motivul arcadelor în acoladă trilobată se continuă pe toate faţadele, în registrul inferior. Un minuţios decor pictat reprezentând o împletitură de vrejuri şi flori, se desfâşoară pe suprafeţele zidurilor, deasupra arcaturilor trilobate, în jurul medalioanelor pictate cu chipuri de sfinţi, din registrul superior. Cornişa este şi ea pictată, sub streaşina largă a acoperişului învelit cu olane. Ancadramentele din piatră ale ferestrelor şi uşii de intrare sunt bogat sculptate, cu elemente florale.

Meşterii - sculptori şi pictori cunoscuţi, au fost din şcoala brâncovenească.

În interior, pronaosul mic se desparte de naos cu un perete format din trei arce pe stâlpi din zidărie. Pe  naos se ridică tamburul turlei. Zidurile sunt groase de 50-60 cm.

 

Casa parohială cu turnul clopotniţă şi cu porticul care înconjoară pe trei părţi curtea laterală a bisericii au fost construite în anul 1899 după planurile arhitectului Ion Mincu. Ele schiţează forma hanului Stavropoleos. Sub porticele cu arcade în acoladă, este adăpostit un Lapidarium cu elemente recuperate de la biserici vechi, demolate din Bucureşti.

Lăcaşul a redevenit Mănăstire de maici, prin grija părintelui paroh Iustin Marchiş; aici s-a înfiinţat „Fundaţia Stavropoleos” şi „Centrul social pentru copii Sf. Dimitrie”.

 

Biserica Stavropoleos este o operă de supremă armonie prin proporţie, decoraţia sculpturală şi picturală, realizate într-o unitate perfectă, fiind unul din cele mai valoroase monumente din Bucureşti.

 

Arh. L. S.

Extras din: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea: „Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti, vol.1, Edit. Universalia, 2005